TĂCEREA CLIPEI

lângă mare

Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia

S-a scurs din vene năucite vinul,

Iar flinta verii a scuipat veninul

De fierbinţeală, amuţind vecia.

Aruncă ziua către stânci seninul,

Oprind din zborul tandru păpădia,

Clipeşte stins din minaret geamia,

Îşi plâng delfinii înspre larguri chinul.

Cuprinsul palmei peste pietre frige

Şi soarele e doar un veşted disc.

A prins sirena mărilor să strige

Cioplind din albul val un obelisc.

Sămânţa serii în nisip se-nfige

Şi mierla-şi varsă patima din plisc.

În umbra zilei aripa se-mplântă Şi-acoperă uimirile cu pana.

Un strigăt stins îmi sfredeleşterana

Iubirilor ce nu mă mai frământă.

Lumina stinsă-şi leapădă sutana

Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.

Talaz fugar pe mal se ia la trântă

Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.

În iarbă-ngenunchez şi-mi ceriertare

Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.

Un fir de iarbă-nfige în uitare

O sabie cu-nsângerat tăiş

Şi pasărea rămasă-n aşteptare

Îmi tăinuieşte-adâncul dinfrunziş.

OPREȘTE-TE!

“dacă aţi avea credinţă cât un bob de

muştar, aţi muta munţii din loc“

Iisus

Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul!

Ce rost am eu în lumea asta largă,

Ce val din mine stânca o s-o spargă,

Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul?

Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă

Invidia. Să-i pregătesc arestul

În care nu-şi mai poate scrie testul

Tremurător în carne, ca o vargă.

Să smulg Trufia spornică-n risipă

Şi Îndoiala să o prind din mers,

Chiar de se zbate răscolit şi ţipă;

Să mă citesc în spaţiul unui vers.

Destul ar fi să cred în mine-o clipă.

Aş deveni stăpân pe univers.

Când am deschis pe negândite uşa

Ce a scâncit prelung şi fără clanţă

Am auzit din casă o romanţă.

Lângă uluci a apărut mătuşa.

Unchiaşul, cel ce fuse ordonanţă,

Clipeşte hâtru, scormonind cenuşa.

Stă într-un colţ întunecos păpuşa,

Dar amănuntul n-are importanță.

Rostesc: hello, cum o mai duci bătrâne?

- Ce să mai fac? Genunchiul m-a durut!

Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.

Mătuşa spune: e un prefăcut.

- Ia spune-mi drept - o-ntreb - că nu se pune:

Câte-un drăguț mai ai la aşternut?

Eram un râu, lucire străvezie,

Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.

Eram o floare dănţuind la baluri

Cu-n fir de iabă-n margine de glie.

Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,

Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie

Şi-o pasăre scăpată din robie

Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.

Eram o lume prinsă-n ecuaţii,

Urzind prin colţuri sumbrul ei complot

Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.

O clipă doar, în sacrul meu chivot,

Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,

Eram în toate, devenisem tot.

PUTREDE CUVINTE

Clădesc cetăţi din putrede cuvinte.

Silaba în mortarul gurii slute

Se pierde trudnic în incerte cute,

Urzind pe trup nevolnice veşminte.

Măcel de vorbe! Nu pot să ajute

De glasul sterp să leg o rugăminte.

Se năruiesc în cuget şi în minte,

Planând spre hău de pe pustii redute.

Talentul meu de-a traversa asceze

Nu e decât o predică în gol,

Căci vreau să-nalţ un gând pe metereze

Dar mă încurc în umbre strânse-n stol.

Urc doar atât cât poate să dureze

Hotarul meu, uitării dând obol.

la spitalul de oncologie

ai cum mă-nţeapă-n ochişori mămică

să stai cuminte pui că o să treacă

te ţin în braţe strâns să nu îţi facă

nici un balaur rău nu-ţi fie frică

maică ce trenuri lungi parcă se-apleacă

şi prin tunele ziduri strâmbe pică

parcă mi-a rupt aripa o alică

şi m-a-nţepat un vârf desprins din teacă

ca ceara-i este chipul şi-n orbite

două lumini mai pâlpâie precar

în fibra-i slabă se muncesc termite

să roadă licăr veşted din amnar

neputincioasă hulă-n vreri rănite

aş vrea s-aprind un foc dar nu e jar

eu fluturele-alunec în fântână

ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul

n-am timp să-mi chinui trupul întrebându-l

ce vaier lung pe-antene se îngână

n-am cal de foc pe care adăpându-l

să-l fac să urce-n slăvi pe ghizduri până

și-ar împietri copita pe o rână

ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul

ce–i până jos ce tihnă necurată

unde e luciul unde-i un năvod

să frâng în el căderea doar o dată

nu tremură nimic sub lânced pod...

pe fund nu-i apă nu e nici o pată...

plonjez în gol şi mă strivesc de glod